Consum, deci exist?

Dacă în secolul XVII Descartes făcea celebră maxima sa “Cogito ergo sum”- “Gândesc, deci exist”  în zilele noastre, o perioadă pe care mulți o numesc postmodernă, un alt curent existențial pare a deveni majoritar iar el ar putea fi parafrazat prin acest raționament: Consum, deci exist.

La nivel global s-a discutat mult în ultimii 10-20 de ani despre  “consumerism”, despre implicațiile și efectele sale în viața indivizilor, a familiilor și a relaționării umane. In limba română termenul nu a fost încă pe deplin adaptat. Se folosește atât varianta “consumerism”, cât și cea de „consumism”. Pentru scopul acestui articol vom folosi varianta “consumism” deoarece exprimă mai bine sensul pe care îl abordăm și pentru că termenul “consumerism” are și un înțeles juridic pozitiv, cel de apărare a drepturilor consumatorilor.

Dar ce înseamnă consumismul? Unii îl definesc ca fiind “o preocupare (excesivă) spre achiziţionarea de bunuri”, iar alții ca fiind “o credință că este bine ca oamenii să cheltuiască mulți bani pe bunuri și servicii.” Am putea spune că prin consumism înțelegem acea gândire conform căreia în loc să consumăm ca să trăim, ajungem să trăim pentru a consuma.

Nu consider că este greșit (ca fiind păcat) să cauți bunuri și servicii, eventual la un preț mai bun, dar când această preocupare devine excesivă, atunci lucrurile intră pe o altă direcție. Puțini sunt cei care realizează că sunt parte a curentului consumist, găsind mereu justificări pentru preocuparea sporită pe care o acordă achiziționării de bunuri și servicii. Pentru urmașii Domnului Isus ar trebui să fie mai simplu să detecteze și să limiteze tendințele și efectele consumismului. Când afirm asta mă gândesc la îndemnul Domnului Isus, găsit in Matei 6:33, care ne poruncește: “Căutați mai întâi Impărația lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Cum putem identifica prezența consumismului în viața noastră? Ca și în alte situații putem face asta observând roadele/efectele lui în viața noastră. Fără să caut să simplific prea mult, consumismul se evidențiază prin atenția sporită pe care o acordăm ofertelor și situațiilor convenabile, ieftine, confortabile și “cool” (care dau bine la imagine și sunt populare). Este ceea ce face pe multi adolescenți să fie nefericiți dacă nu au o versiune recentă și cool de “smart phone”, este ceea ce face pe mulți bărbați să investească sume mari în mașini arătoase și puternice (de preferat negre și de fabricație germană), este ceea ce le face pe multe doamne să se simtă neîmplinite până nu-și pot cumpăra o anumită mobilă sau ținută nouă. Este acea presiune socială care îi impinge pe mulți să se împrumute sau să muncească prea mult pentru a “intra în rând cu lumea” în ceea ce privește casa, o anumită imagine sau un statut social.

Din punct de vedere teologic și sociologic putem spune că dominanța consumismului se impune prin presiunea de a ne conforma mersului lumii acesteia (vezi Romani cap. 12: 1-2). Mă aflu printre aceia care consideră că în aceste vremuri consumismul a devenit –prin globalism – un fel de religie predominantă, mai ales în spațiul occidental, zonă de gândire și schimb economic în care și România devine mai mult parte. Mulți creștini declarați ajung să aibă un mod de viața și gândire care se poate încadra in acest curent consumist. Viața în Împărăție și mesajul Evangheliei sunt fondate și structurate pe un alt fel de valori și priorități. Slujirea aproapelui, sacrificiul, autencitatea, ucenicia sunt lucrurile pe care Cristos, Duhul și Scriptura doresc să le modeleze în viața și conduita noastră. Astfel devine evident de ce Împărația și consumismul nu pot avea aceeasi preocupare și atenție din partea noastră.

Ca urmași ai Domnului Isus, ca slujitori ai Evangheliei și ca lideri în bisericile locale e bine să evaluam felul în care consumismul tinde să pătrundă și să ne modeleze viața noastră, dinamica bisericilor și a lucrărilor în care suntem parte. Eu observ în fiecare săptămână felul în care egoismul, superficialitatea, comoditatea și lipsa de timp și atenție acordată aspectelor care chiar contează fac ravagii în familiile, relațiile interumane și în bisericile noastre.

Ar fi de folos să ne examinăm viața și să medităm asupra acestor teme. M-aș bucura să citesc și gândurile și răspunsurile voastre legate de aceste întrebari.

În analiză finală, reușita în viața nu vine nici din câte “jucării” avem când murim, nici de la câte vacanțe exotice am bifat și cu atât mai puțin din numărul de “prieteni” și “like-uri” de pe Facebook. Calitatea existenței noastre nu rezultă din ce consumăm, ci din a fi “consumați” de dragostea și prioritățile Împăratului de la care ne tragem numele și mântuirea.

 

 

Posted in: Articole

Lasă un comentariu

Trebuie să fii logat ca să poți adăuga un comentariu.